- Cei ce ca Ulise

Ulise? Mi-e greu să spun. Scandalurile din politicul târg al Bucureştilor ce mă ţin departe de “…casă, copil, pom…”, cu zilnicele tornade vărsătoare de potop de abjecţie din partea lui Poseidon, întrerupte de arşiţele apăsătoare de oftică dată de letargia vântului şi-a echipajului, ar trebui să facă din mine un Ulise dar, plecările şi venirile de la şi la “…casă, copil, pom…” m-ar sparge, aşa cum – cu sigurantă – îşi doreşte acest “Zeu” meschin, în mii de mici (prea mici) Ulise.

Mi-e greu să spun şi fiindcă, în timp ce eu aspir s-ajung un temerar şi neştirbit Ulise, meschinul zeu ar spune – vrând el să fie tot şi toate – “Ulise s’ eu, hă, hă, hă, hă!” şi chiar nu vreau s-ajung ca el.

Mai vin, mai plec... Nu vreau ca să mă sparg... revin totuşi aici, la "...casă, copil, pom...", să mă încarc.

- K: vreau să redau blogului meu konstanta.

Am început să construiesc această filă de blog ca pe o copertă în spatele căreia să ascund – deşi, n-aveam de ce şi nici de cine – gânduri ce meritau veşmânt frumos din vorbe alese. Teama că Băsescu (Pârţescu – cum l-a poreclit nepotul meu de numai 4 ani) va fi ales din nou preşedinte, însă, a început puţin câte puţin să îmi schimonosească gândul şi să îmi urâţească vorba. Azi nu mă mai recunosc. Băsescu & Co. m-au mutilat.

Am ştiut că o sa fie huiduit la Ziua Unirii - era normal, se aştepta şi el – şi m-am temut că nu se duce. Nu-mi reproşez că dacă aş fi fost acolo, la Iaşi sau la Focşani, aş fi urlat din toţi rărunchii “Huoooo! Ieşi afară javră ordinară!”; (sau, poate, şi-asta) . Îmi reproşez nerăbdarea cu care am aşteptat să vină momentul. Îmi reproşez plăcerea cu care l-am savurat. Îmi reproşez că l-am lăsat să mă inunde cu răutatea lui.

Am să îmi zic în continuare KinR, adică “K”, de la konstant, “in”, de la intoo, şi “R”, de la Relu, redând, recuperând şi redăruind acestor pagini, konstanta pierdută.

Cum, pentru o prioadă, gândurile vor continua să-mi fie învăluite în atmosfera pârţoasă, nemeritând a le înveşmânta în grai frumos, ci dimpotrivă şi cu cuvinte alese nu de mine ci de furia din mine, am să las şi pentru mine si pentru voi deschisă coperta, ca invitaţie la gând frumos înveşmâtat în broderie de cuvinte alese.

Mai are pete… Am s-o curăţ…

Pentru împletitură, că vă place sau nu, nu cer vre-un preţ, dar – doar - vă cer, de-o pipăiţi, să vă spălaţi pe mâini şi - dacă vreti s-o sărutaţi – pe dinţi.